Există un fel de echilibru între munca pe care o putem economisi și noile nevoi: prin reducerea activității de rutină, este posibil să creăm noi tipuri de muncă.
Exemplu: facturare
Luați de exemplu diferența dintre factură și comandă: este prezentă doar în configurație, dar în realitate cele două documente conțin aproximativ aceleași informații. A avea un sistem care generează o factură începând de la comandă vă permite să gestionați procesul mai rapid și cu mai puține erori. Până acum câțiva ani însă, când o companie achiziționa produse, documentele generate de sistemul companiei furnizor erau 3:
- ordinea;
- factura furnizorului;
- borderoul de ambalare.
A fost deci necesar să se efectueze verificări pentru fiecare pas: comandă-factură, comandă-factură, factură-factură. Acest proces a fost în mod clar costisitor, atât în termeni de timp, cât și de bani, așa că acești pași au trebuit să fie eliminați.
Pentru a le putea elimina, firma cumpărătoare ar putea dicta furnizorului o condiție: comanda este acceptată doar dacă factura este identică cu comanda. Pentru a respecta această constrângere, în mod clar, compania furnizor trebuie să pună limite în gestionarea comenzii, de exemplu prin respingerea variațiilor ulterioare ale acesteia. Achizitorul reduce costurile, dar responsabilitatea este, prin urmare, transferată în întregime către compania furnizor care va trebui să își poată revendica responsabilitatea pentru această responsabilitate.
O a doua soluție ar putea fi acordul dintre cumpărător și furnizor pentru a stabili că comanda este deschisă până la începerea expedierii: doar în acel moment comanda nu poate fi modificată și se emite factura. Se reduc astfel verificările necesare între comandă și factură, însă depozitarul este cel care, în acest moment, își asumă responsabilitatea, dând confirmarea administratorului asupra mărfurilor primite.
Share:
Aflați mai multe de la Agenția Web Online
Abonați-vă pentru a primi cele mai recente articole prin e-mail.
